Colt Literar no image

Published on May 26th, 2009 | by Horia

Comments

Maturizarea si dematurizarea

Rasare soarele. Razele intra direct la mine in camera. Nu asta ma trezeste. Zizi a mea, se trezeste instant si incepe sa tipe, stiind parca ca trebuie sa ma trezesc devreme, ca e inca scoala. Dupa cateva minute, in care imi bagam capul in perna, incercand fara speranta sa adorm la loc, ma dau jos din pat, si imi amintesc ca ai mei plecasera deja acum 10 minute, tata renuntand mai usor acum, dupa teze sa ma mai traga jos din pat. Cei care ma stiti personal, probabil stiti ca poate incepe razboiul, eu dorm fara nicio problema.

Ma duc sa mananc ceva, si ma uit pe geam, parca vad un flash-back din trecut. Un baiat de clasa a 2-a, a 3-a trece prin fata geamului meu,  cu un ghiozdan mai mare ca el. Se freaca la ochii de oboseala,  si se impiedica in picioare. Ma uit la ceas: 7:45. La 8 fix se suna de intrare la clasele mici pe orarul de vara, stiu si eu, ca doar eu eram baietelul ala acum cativa ani. Pe drum, intotdeauna ma gandeam cum o sa fie cand o sa fiu mare. Nu stiam ce inseamna sa fii mare, nu aveam eu grijile si probleme de acuma. Cea mai mare problema a mea pe atunci era camasa cu care ma imbrac la scoala si daca avem sport in ziua aceea, sa nu ma mai imbrac “elegant”. Ajungeam insa la scoala, tabla era nestearsa de la cei din clasele mari, si vedeam tot felul de formule neintelese de mine, speriat parca de acele operatii. La un anumit nivel in sub-constient, stiam ca voi fi obligat sa invat toate acelea, asa cum in clasa I, nu ne lasa doamna invatatoare sa plecam daca nu ii spuneam alfabetul pe dinafara. Asa e, a trebuit sa invat si eu ceea ce au invatat si multi altii in inainte mea, cu chiu, cu vai. Insa nu mai imi spunea nimeni “Nu te las sa pleci pana nu rezolvi ecuatia asta”, mi-am impus eu treptat sa invat totul asa cum au facut-o cu totii, cu toate ca ziceau ca erau fortati de parinti.

Cand eram mic, imi doaream mereu sa fiu mare, si acum  fiind mare imi doresc sa fiu mic. E o vorba care ati spus-o toti la un moment dat, si daca nu ati spus-o inca, o sa va doriti la un moment dat asta.

Ajung la scoala printre primii. Era clasa aproape goala. Tot clasa asta am devastat-o de atatea ori in atatia ani? Prima oara cand i-am vazut peretii m-au cuprins lacrimile. Acum cand ii vad peretii, ma cuprinde un zambet, si nu pentru ca este numarul unui coleg scris pe ei, cu comentariul “Sunati! Hotline!”, ci pentru ca intre acestia 4 pereti am ras, am plans, m-am distrat, m-am suparat, am sarit in sus de bucurie si poate cel mai important, intre acesti 4 pereti mi-am facut prieteni. Nu se vede mereu,  insa si restul care au fost alaturi de mine de la inceputul inceputului simt la fel. Dupa 8 ani de zile de stat impreuna, niciunul nu cred ca imi poate spune ca nu s-a atasat de colegi,  ca nu o sa verse o lacrima la finalul anului, iar daca imi va spune vreunul, sunt sigur ca o spune doar pentru ca nu vrea sa vada acest lucru, pentru ca nu vrea sa para senimental. E adevarat, si eu am spus de multe ori ca nu o sa regret ca o sa ne despartim, dar niciodata nu a fost adevarat.

Scandaluri au fost e adevarat. Ca doar impreuna am dat foc in WC-uri, am dat cu acetona in clasa si i-am dat foc, ca doar impreuna am dat cu castane cu geamurile troleibuzelor, ca impreuna am sarit pe geam cand am fost mutati 2 saptamani cu clasa la parter, impreuna am facut multe altele. Niciodata, nimeni nu a aratat cu degetul spre ceilalti. Ne-am dus tristi acasa toti cand diriginta a zis ca ne lasa pe toti cu media 8 la purtare, dar ne-am intors cu un zambet pana la urechi a doua zi, cand o luam de la capat.

8 ani. 2001-2009. Sfarsitul unei ere se apropie. O sa imi fie dor. De toti si de fiecare in parte.


Comments

  1. blonda says:

    omg ma luat bocitu:((

  2. MNG says:

    misto frate………aproape m-ai faqt sa plang:P……..asta e………………..app am facut mai multe prostii…:P:))=))

  3. rocka says:

    draguts :x..
    mkr d as putea si eu asta dsp clasa mea :-j

  4. mihazet says:

    marfa povestea….m-a luat plansu……:((:P:P:P:P

  5. Lia says:

    respect pt postu asta!

  6. Lisa says:

    E cu feeling articolul asta,doar e facut de tine iubii Alex >:D<
    Eu imi bag p**a in clasa meea :-j
    Tot ce.mi doresc e sa scap mai rpd de acele specimene esuate si extrem d handicapate,si credeti.ma NU VOI AVEA NICIUN REGRET !
    Highschool,here we come! :d/

    1. Galaxiu says:

      De ce trebuie sa iti bagi “p**a” in clasa ta? Tu de ce nu ai citit titlul? MATURIZAREA… o sa-ti amintesti cand o sa ai si tu copil, si o sa plangi cand o sa-l vezi in clasa primara dorindu-ti sa fi si tu din nou pentru ca atunci vei face totul pe raspunderea ta, nu o sa mai fie Mama sa iti dea o mustrare si sa treaca.. sau sa ii ceri ceva sa iti dea 🙂 Deschide Ochii.

  7. Smash says:

    frumos frumos…
    adevarat tot ce spui
    pot zice ca ai avut o generala minunata 😛
    sa va vedem la liceu!

  8. Lexa says:

    Frumos…mi-au dat lacrimile….macar de ar ajunge si la sufletele cui trebuie….si cred (asa cum ai spus si tu) k asta e o ultima incercare de unire a clasei…sa speram k o sa le vina mintea la cap si celorlalti si ca o sa itsi dea seama de importanta acestei despartiri….acestui sfarshit….dak nuh…o sa regrete mai tarziu…
    Orice ar fi eo va iubesc..:x…

  9. kaze says:

    1 la mana – mi-au dat lacrimile si in momentu asta imi tremura mainile
    2 la mana – pot sa pariez ce vrei tu ca nimanui nu o sa ii fie dor de mine
    3 la mana – cei ce au fost prieteni atata timp raman prieteni pe viata
    4 la mana – nu stiu de unde le scoti da asta e facuta la sentiment 😀

  10. Guess Who? says:

    E bun mai horica, cu feeling:))

  11. Galaxiu says:

    Pai ce sa spun.. esentialul este Maturizarea si dematurizarea, nu ce au inteles majoritatea. Am trecut si eu prin asta, ca si tine si multi altii, chiar prieteni de care nu mai stiu nimic, sau poate si azi mai vorbim asa din greseala. O sa intalnesti la liceu alti prieteni, o sa fie si mai frumos.. ca doar “anii de liceu” sunt cei mai frumosi din viata unui om. Bafta pe viitor.

    Geko

  12. Radu says:

    ESti jmecher frate cred k a fost prima poveste care mi-a placut cu adevarat:)

  13. cartim says:

    Important este sa ramaneti prieteni si sa pastrati legatura 🙂

Back to Top ↑